Modaa
Fiind un animal ierbivor, nepretentios, ea poate da pana la sase kilograme de lana bruta pe an, rezultata in urma celor doua tunsori. Cu sase mii de ani inaintea lui Hristos existau oi in Caldeea. in Europa utilizarea lanii este atestata inca din epoca bronzului. in timpul colonizarii romane, galezii si britanicii erau renumiti pentru calitatea lanii produse. Pentru fiecare ocazie exista o anumita imbracaminte: haine pentru soldati, mantale scurte pentru sport, haine sarbatoresti, ceremoniale pentru femei si barbati sau pelerine pentru strada. Mai existau rochite vaporoase purtate de amfitrioane doar in casa sau in pat - in intimitate, ferite de priviri straine, femeile casatorite isi puteau permite luxul de a fi atragatoare si feminine.
E clar ca aceste haine proveneau din Bizant, pentru ca ele erau din matase; este singura explicatie care se poate da pentru aceasta forma insolita in Occident, pentru acest „pardesiu" din care nu s-a mai descoperit nici un alt exemplar. Se pare ca era practicat comertul cu haine gata confectionate, lucru care poate fi afirmat insa cu siguranta doar pentru o epoca mult mai tarzie. Intre anii 1950-1957 (anul mortii lui Christian Dior), majoritatea femeilor nu aveau nici chef, nici mijloace financiare pentru a-si innoi garderoba de doua ori pe an. Desigur, monotonia si plictiseala unei vieti urbane antreneaza pofta de a schimba hainele mai des decat in secolul trecut, dar acestei nevoi nu-i va raspunde sectorul haute couture, ci sectorul pret-a-porter.
Referitor la ciorapii de astazi amintim doar noua formula in care au fost lansati de casele de moda. Se fabrica un fel de cizme care constau din niste botine scurte din piele captusite in interior cu lana ce au un caramb din lana elastica (acesta este de fapt un ciorap strans pe picior). La ceremonii se purtau haine lungi pana la pamant, brodate cu diverse figuri simbolice (dragoni, pasari, flori). De remarcat ca la chinezi imbracamintea nu cauta sa puna in evidenta formele corpului, nici chiar la femei; vesmantul trebuia sa creeze o impresie de eleganta si de magnificenta.
Ea si-a respectat numele de vedeta ales (o anagrama de la Arab Death), impunandu-se ca diva orientala prin filmele Cleopatra (1917) si Salo- meea (1918). Theda nu debutase inca atunci cand in Europa se nasteau Maria Magdalena Dietrich (in Germania, 1902) si Greta Gustafson (in Suedia, 1905). Marlene Dietrich si Greta Garbo au intruchipat, mai apoi, perfectiunea invaluita mereu in mister. Si e firesc ca in ziua nuntii, zi de o asemenea importanta, zi in care te deschizi spre celalalt, femeile sa-si doreasca sa fie cat mai frumoase, unice, ceea ce se vede si din vesmintele pe care le aleg cu aceasta ocazie. Cea mai fastuoasa rochie de mireasa creata vreodata a costat exact 7.301.587,20 de dolari.
E clar ca aceste haine proveneau din Bizant, pentru ca ele erau din matase; este singura explicatie care se poate da pentru aceasta forma insolita in Occident, pentru acest „pardesiu" din care nu s-a mai descoperit nici un alt exemplar. Se pare ca era practicat comertul cu haine gata confectionate, lucru care poate fi afirmat insa cu siguranta doar pentru o epoca mult mai tarzie. Intre anii 1950-1957 (anul mortii lui Christian Dior), majoritatea femeilor nu aveau nici chef, nici mijloace financiare pentru a-si innoi garderoba de doua ori pe an. Desigur, monotonia si plictiseala unei vieti urbane antreneaza pofta de a schimba hainele mai des decat in secolul trecut, dar acestei nevoi nu-i va raspunde sectorul haute couture, ci sectorul pret-a-porter.
Referitor la ciorapii de astazi amintim doar noua formula in care au fost lansati de casele de moda. Se fabrica un fel de cizme care constau din niste botine scurte din piele captusite in interior cu lana ce au un caramb din lana elastica (acesta este de fapt un ciorap strans pe picior). La ceremonii se purtau haine lungi pana la pamant, brodate cu diverse figuri simbolice (dragoni, pasari, flori). De remarcat ca la chinezi imbracamintea nu cauta sa puna in evidenta formele corpului, nici chiar la femei; vesmantul trebuia sa creeze o impresie de eleganta si de magnificenta.
Ea si-a respectat numele de vedeta ales (o anagrama de la Arab Death), impunandu-se ca diva orientala prin filmele Cleopatra (1917) si Salo- meea (1918). Theda nu debutase inca atunci cand in Europa se nasteau Maria Magdalena Dietrich (in Germania, 1902) si Greta Gustafson (in Suedia, 1905). Marlene Dietrich si Greta Garbo au intruchipat, mai apoi, perfectiunea invaluita mereu in mister. Si e firesc ca in ziua nuntii, zi de o asemenea importanta, zi in care te deschizi spre celalalt, femeile sa-si doreasca sa fie cat mai frumoase, unice, ceea ce se vede si din vesmintele pe care le aleg cu aceasta ocazie. Cea mai fastuoasa rochie de mireasa creata vreodata a costat exact 7.301.587,20 de dolari.